<%@LANGUAGE="JAVASCRIPT" CODEPAGE="65001"%> Psihanaliza de familie - Interviuri





Home | Biblioteca | Articole | Interviuri | Evenimente | Formare | Contact

 


 
Cristina Calarasanu
Interviuri

Christiane Joubert - psihanalist de grup, cuplu si familie,
în dialog cu Cristina Călărăşanu

pentru varianta în limba franceză: click aici

Interviu realizat dupa cea de-a treia sesiune de terapie familiala psihanalitica din Romania, din aprilie 2009, cu Christiane Joubert, doctor in psihopatologie clinica, profesor la Universitatea Lyon 2, membru al Societatii Franceze de Psihoterapie Psihanalitica de Grup, psihanalist de cuplu si de familie, membru fondator al Societatii Franceze de Terapie Familiala Psihanalitica si al Asociatiei Internationale de Psihanaliza de Cuplu si Familie.

Cristina Calarasanu: Spuneti-ne va rog cateva cuvinte despre dvs. Cine este Christiane Joubert?

Christiane Joubert: Am fost formata in psihanaliza de cuplu si familie de Andre Ruffiot, unul din fondatorii terapiei familiale psihanalitice la Grenoble, in Franta, dupa ce am facut un curs analitic personal individual si de grup (formare in psihodrama psihanalitica si in fotolimbaj, o tehnica pentru medierea de grup). Am fondat la Lyon, impreuna cu alti colegi, in 1989, Asociatia pentru Dezvoltarea Ingrijirii psihanalitice familiale, unde primim familii in cura analitica si facem formare in TFP. La Universitatea Lyon 2 am creat alaturi de un alt coleg, Diploma Universitara a Abordarii Psihanalitice Grupale si Familiale. Am o practica indelungata cu grupurile, familiile si cuplurile, si fac de asemenea si psihoterapie psihanalitica individuala. Am lucrat o perioada lunga si in institutii de ingrijire psihiatrica. Continui sa ma supervizez si sa ma formez in ascultarea psihanalitica familiala in institutii.
Lucrarile mele se refera mai ales la transmiterea psihica inconstienta in TFP si la legaturile familiale. Am publicat mult in Divanul Familial, revista a Societatii Franceze de Terapie Familiala Psihanalitica si am participat la mai multe lucrari colective, prin care: “Criza familiala: violenta si reconstructie”, sub coordonarea lui G. Decherf si E. Darchis in 2005,  “Iubire, ura si tiranie in familie” sub coordonarea lui G. Decherf, A. M. Blanchard, si E. Darchis in 2006.

Cristina Calarasanu: Cum s-a nascut experienta dvs cu psihologii romani?

Christiane Joubert: Prima data cand am venit sa lucrez cu psihologi romani a fost prin conventia Erasmus dintre Universitatea din Lyon si Universitatea din Bucuresti, ce ii privea in special pe psihologii in formare. Apoi, pentru a derula formarea in terapie familiala psihanalitica si de cuplu din cadrul Apsylien, in care sunt de asemenea membru fondator impreuna cu Rosa Jaitin.

Cristina Calarasanu: As vrea sa va vorbesc acum de cateva situatii cu care se confrunta adesea psihologii romani. De obicei parintii aduc copilul la psiholog spunand ca exista o problema sau un comportament care ii ingrjoreaza: rezultate slabe la scoala, agresivitate, timiditate, enurezis, izolare. Putem ajuta parintii sa ramana alaturi de copil in terapie si sa lucram impreuna?

Christiane Joubert: Adesea intr-adevar, copilul este “desemnat” ca purtator al simptomelor, dar in fapt el exprima prin aceste simptome o suferinta familiala, grupala sau transgenerationala. Dificultatile copilului ingrijoreaza toata familia si atunci propunem sa ii primim pe toti impreuna pentru a lucra atat aceste dificultati cat si suferintele psihice si somatice care se regasesc in familie.
Nu avem doar o abordare individuala, ci o ascultare grupala a simptomelor si solicitam ca fiecare sa se exprime cu privire la dificultati pentru a avea o rezonanta grupala. Fiecare spune liber ce ii vine in minte in grup despre familie.

Cristina Calarasanu: Cu cat problema este mai grava (autism, psihoza, abuz, dezordine familiala), cu atat ea este prezentata ca fiind minora. Cum le vorbim parintilor despre ceea ce se ascunde in spatele simptomului?

Christiane Joubert: Bineinteles, este nevoie de timp pentru ca parintii sa accepte o disfunctie grava a copilului lor. Ei sunt adesea in negare. Le respectam modalitatile de aparare si incet incet lucram in profunzime, pe masura ce legatura de incredere este bine stabilita intre familie si terapeuti, pe masura ce transferul s-a instalat. Lucram pe dinamica transferentiala, contratransferentiala si intertransferentiala. Exista mai intai un transfer asupra cadrului propus, care este testat, incercat, pentru a se verifica soliditatea sa, pentru a stabili daca este de incredere, apoi un transfer asupra procesului, cand familia intelege de ce vine si investeste travaliul psihic, si apoi un trasfer asupra terapeutilor care aduce diferentierea, fiecare terapeut va fi perceput in individualitatea sa, diferit de colegii sai.

Cristina Calarasanu: Intalnim familii unde incestul nu a fost un tabu, el s-a produs, dar tabu-ul se deplaseaza asupra cuvantului. Cum putem elabora un anumit traumatism in terapie?

Christiane Joubert: In acest caz, exista intr-adevar un traumatism grav pe linia generationala, pentru ca o interdictie fundamentala a fost incalcata, si acest lucru provoaca un secret, o interdictie de a spune. Simptomele vor avea functia de a readuce travaliului psihic ceea ce a fost tabu, ceea ce nu se poate spune in cuvant, dar care se poate spune altfel (prin suferinte somatice sau psihice). In cursul procesului terapeutic se vor putea verbaliza cand familia va fi pregatita pentru aceasta si cand va intelege ca experienta de a le pune in cuvinte nu este periculoasa, cand se va instala o “legatura buna de incredere” cu terapeutii (un transfer bun). Atunci ceea ce a fost tabu, se va putea povesti, elabora precum “un roman”, o istorie (fantasmatica, mitica), o mitopoieza familiala, bogata si flexibila, si apoi fiecare o va asimila pentru a o transforma si a o transmite la randul sau.

Cristina Calarasanu: Multi copii pe care ii primim, au in familia lor “un secret” care produce simptomul. Procesul simptomatic apare din cauza ca acest secret este insuportabil, imposibil de spus. Vorbiti-ne despre importanta secretului in grupul familial.

Christiane Joubert: Vorbim despre ceea ce a produs acel secret si de ce este secret, fara a cauta continutul. Astfel putem elabora trairi legate de rusine (pe partea legaturilor narcisice), de vinovatie (mai nevrotic) si putem sa intelegem cum se re-joaca in transfer.
Secretul are functia de mentine legatura. Toti sunt legati pentru a nu spune, pentru a nu gandi. Respectam mai intai acest mod de a functiona, adesea in ceea ce resimt terapeutii, apoi vom solicita gandirea, reprezentarile. Terapeutii gandesc si familia va face la fel, fara a se simti in pericol. Si va putea atunci sa povesteasca istoria sa, mereu fantasmatica si in transformare.

Cristina Calarasanu: In majoritatea cazurilor, mama este cea care vine cu copilul. Face parte din responsabilitatea materna, tatal fiind adesea absent, indiferent, pasiv sau chiar refractar. Ce rol joaca tatal? Care este modalitatea de a-l aduce alaturi de familie?

Christiane Joubert: Este mereu de dorit ca tatal sa poata veni. Il putem invita la sedinte, chiar daca uneori este absent. Trebuie amenajat un orar pentru a putea veni, dupa servici (seara sau sambata) si incet incet isi va gasi locul in procesul terapeutic. Daca terapeutii gandesc acest loc pentru el (nu il uita), acest lucru il va ajuta sa il ocupe.

Cristina Calarasanu: In cazul in care cererea este formulata indirect (de exemplu pe mail: credeti ca copilul meu are nevoie de terapie? Cine sa vina cu el? Dati-mi un sfat) si nu cunoastem copilul, ci doar simptomul, ce putem face? Cum putem traduce cererea?

Christiane Joubert: Este de dorit, deoarece cererea se refera la copil sa propunem mai intai cel putin doua consultatii cu toata familia, pentru a diagnostica modul de functionare grupal si apoi sa propunem modalitatea de a lucra cu familia, in functie de organizarea sa psihica, grupala, de apararile sale. Diferentiem intotdeauna timpul acordat consultatiei (doua sau trei dar nu prea multe pentru ca se instaleaza transferul) si timpul angajarii in terapie. Trebuie sa ne acordam timp pentru a propune cea mai buna indicatie posibila si pentru a crea alianta terapeutica.

Cristina Calarasanu: Vorbim acum de terapia copilului care are parintii divortati. Unul dintr ei aduce copilul, dar celalalt poate fi absent sau in conflict. Cum putem lucra cu ei? Ce rol joaca noii parteneri?

Christiane Joubert: Daca parintii sunt in conflict si nu pot veni impreuna, pot veni alternativ, unul o data, altul altadata. Si daca doresc pot veni cu noul partener care in calitate de adult si de partener joaca un rol important pentru copil (un rol parental, fara a se substitui tatalui sau mamei). Putem lucra asupra rolului si locurilor fiecaruia.

Cristina Calarasanu: Cand lucreaza doi terapeuti, cum facem echipa, alegerea? Care este rolul co-terapeutului si cum se petrece interactiunea dintre ei?

Christiane Joubert: Cand lucram in doi sau in mai multi este foarte important sa analizam ceea ce se traieste, ceea ce se gandeste intre terapeuti in raport cu familia de care se ocupa. Este analiza intertransferului, in post-sedinta, apoi supervizarea de grup, caci problematica familiala se re-joaca adesea in grupul de terapeuti.