Anul acesta, a 6-a intalnire stiintifica organizata de Apsylien s-a desfasurat in data de 27 noiembrie 2010 iar tema in dezbatere s-a numit “Individul si legaturile sale cu grupurile”. Ca si in anii anteriori, prezenta a fost numeroasa participand in jur de 100 de profesionisti care lucreaza ca psihiatri, psihologi, psihanalisti, asistenti sociali in institutii publice sau private, in cabinete private, centre educationale, spitale. Printre cei care au luat luat cuvantul s-au aflat: Rosa Jaitin, Christiane Joubert, Christine LePrince, Patrice Vermeren, Ophelia Avron, Claudine Vacheret, Dominique Rothan. Rosa Jaitin a vorbit despre locurile complexului in psihanaliza legaturilor si ascultarea triangularii legaturilor, ascultare care face intotdeauna referire la o triada. Pichon-Riviere spunea ca legaturile sunt intotdeauna tri-personale chiar daca exista doar doua corpuri. Tertul nu face referire doar la Oedip, tertul este si cultura, legea sociala care reglementeaza schimburile. Dupa felul in care subiectul este reprezentat in imaginarul legaturii el va fi investit pozitiv sau negativ. Aceste moduri de relatii, de iubire si de ura dau o pozitie de recunoastere sau de necunoastere a celuilalt si a subiectului insusi ca si un grad de incluziune sau de excluziune a subiectului in structura legaturii. Problema centrala in legaturi este modul in care subiectul se include sau se exclude din relatie. Aceasta abordare a fost continuata apoi de pe un versant filosofic de domnul Patrice Vermeren care a abordat chestiunea subiectului politic in calitate de subiect ce are drepturi, indatoriri si responsabilitati si care apartine unei comunitati, unui popor. A adus in discutie cetatenia considerand ca un cetatean al statului mizeaza pe un concept – cel de egalitate si ca exista o adeziune voluntara la valorile unei comunitati precum si reversul acestei adeziuni si anume stergerea legii simboilice si criza institutiilor. A vorbit dintr-o perspective filosofico-sociologica deschisa de ganditori precum J. Habermas, Bourdieu, Foucault, H. Arendt despre medierea pe care o face un subiect prin practicarea obiceiurilor, apartenenta culturala, spunand ca ceea ce se pierde in acest caz este universalitatea. M-a impresionat similitudinea pe care a facut-o intre ceea ce pot asculta elevii intr-o clasa si travaliul psihanalitic. Profesorul spune: “O sa va spun ceva (ceva ce voi nu stiti)”. El le spune de fapt: “Eu sunt inteligent si voi sunteti prosti. Insa, profesorul isi da seama ca pentru a lucra cu ei, el trebuie sa faca apel la inteligenta lor. Astfel, nu conteaza ceea ce stie sau ceea spune el, un continut bogat, plin de cunostinte ci conteaza ceea ce ei pot asculta. Christine LePrince si Christiane Joubert au adus in discutie cuplul si terapia de cuplu plecand atat de la ipoteze teoretice de cercetare dar si de la viniete clinice. Chrisitne LePrince a plecat in demersul sau de prezentare de la cercetarea paradoxului “unu egal doi?” sau “doi egal unu?”, paradox ce nu-si poate gasi o solutionare decat privindu-l dintr-o perspectiva dialectica. Exista astfel ipoteza unui cuplu mitic al originilor, produs al lui unu. Este vorba de a gandi spatiul intra-psihic si spatiul psihic inter-subiectiv al indivizilor. Spatiul interpsihic este locul unde se pun in comun fantasmele. In acest spatiu fantasma este comuna. Aceasta punere in comun in acest spatiu psihic apartine fiecarui partener al cuplului. Spatiul inter-psihic nu impiedica construirea si protejarea unui spatiu individual, secret, intra-psihic. Un alt paradox este cel referitor la intrebarea: cuplul amoros da nastere prin aparitia copilului cuplului parental sau bebelusul nou nascut fondeaza cuplul parental? Aici este necesar sa luam in considerare conceptul de excluziune care este central in constituirea subiectului. Este vorba de a gandi socialul ca exterior; separarea, desexualizarea psihica pentrua a ne sprijini pe parteneriat, pe comunul imparatasit cu celalalt. Christiane Joubert a adus in primul rand un omagiu lui Andre Ruffiot, care a decedat pe 7 noiembrie anul acesta, profesor emerit la Grenoble 2, psihanalist si fondator al terapiei psihanalitice de cuplu si familie. Dupa Ruffiot, aparatul psihic familial in rezonanta cu notiunea de aparat psihic grupal a lui Kaes are ca functie esentiala continerea psihismelor individuale, el are functia alpha a mamei impartasita de toti membrii familiei. Ruffiot ne-a facut sa intelegem importanta diferitelor functii ale acestui aparat in special cea de continere, transformare si de transmitere. In lucrarile sale el a expus fantasma mortii colective in terapia familiala psihanalitica si notiunea de mitopoieza familiala. El a dezvoltat “holding-ul oniric familial” in terapia familiala psihanalitica. A fondat impreuna cu Gerard Decherf, Alberto Eiguer, Evelyne Granjon, Francine Fustier, Francoise Aubertel, Christiane Joubert si altii Societatea Franceza de Terapie Familiala Psihanalitica (S.F.T.F.P.).