|
|
 |
Serge Tisseron:
“Rusinea, psihanaliza unei legaturi sociale”
pentru varianta în limba franceză: click aici |
| In plan teoretic, a lua in considerare rusinea poate bulversa teoria psihanalitica. In fapt, ceea ce impune este ca fiinta umane se construieste la intersectia dintre trei tipuri de investiri, si nu doar doua, cum multi dintre psihanalisti continua inca sa gandeasca : investirile narcisice legate de corp si de imaginea de sine, investirile de obiect legate de satisfacerea dorintelor si de balanta placere –neplacere si investirile de atasament legate de experientele precoce si de familiaritatea pe care o creeaza pentru orice subiect indiferent ca ele sunt asociate cu placere sau neplacere. In plan practic, a cunoaste mai bine rusinea ne permite sa ne ocupam mai bine de pacientii care au trait experiente rusionase si sa intelegem patru lucruri esentiale : Orice poate deveni obiect al rusinii pentru copil, apoi pentru adultul care devine. A pune intrebari sau a nu pune, a manca repede sau din contra lent, a exprima sentimentele sau a le ascunde, pot deveni tot atatea comportamente rusinoase daca parintii il fac pe copil sa se simta rusinat. Mai mult, fiecare are tendinta de a relua la randul sau rusinea parintilor sau a apropiatilor : o rusine pe care credem ca o traim in nume propriu poate mereu sa ascunda rusinea altuia. Un al doilea lucru se refera la faptul ca nici o rusine traita nu ne arata nimic : nici despre origini, nici despre cauza sa, nici macar identitatea celui sau celei care au trait-o mai intai. Rusinea este contagioasa. Ea se transmite, uneori voluntar, dar cel mai adesea prin intermediul principalilor sai protagonisti. Oricine a trait-o candva cauta sa se debaraseze de ea intr-un mod in care cei apropiati si mai ales copiii risca sa o primeasca si sa o traiasca si ei. Si acestia la randul lor, o vor da altora pentru a o trai si ei, din aproape in aproape, in asa fel incat se va raspandi repede ca o epidemie. De aceea, ascultarea rusinii trebuie intotdeauna sa cuprinda mai multe generatii, mai ales plecand de la traumatismele traite de generatiile anterioare care nu au putut fi elaborate. Un al treilea lucru este caracterul in mod particular penibil al angoasei rusinii care face ca cel care l-a trait intr-un moment sa aiba toate sansele sa nu-si mai aminteasca. Dar daca rusinea poate fi cu usurinta stearsa, efectele sale nu pot. Ele subsista sub toate formele de distrugere si de fixare care perturba viata psihica si relationala a celui sau celei care a fost marcat de ea. De aceea trebuie sa fim atenti la mastile sale. Dar, in al patrulea rand, pentru a ne proteja de rusinea care destructureaza si distruge, trebuie sa invatam sa recunoastem caracterul pozitiv al ei. Rusinea este pozitiva atunci cand permite mobilizarea fortelor psihice. Am vazut ca acceptarea sentimentului trait de rusine si a imaginilor care l-au acompaniat, chiar penibile, este primul punct de sprijin. A recunoaste rusinea, a o numi si a sti sa-i valorizam caracterul de aspiratie catre o integrare reusita permite subiectului rusinat sa se regaseasca. Pentru aceasta, trebuie sa poata vorbi despre ea. Si acest lucru nu este posibil decat daca cineva ofera o ascultare atenta si generoasa. Exista o dificultate generala in psihanaliza, aceea de a lua in calcul factorii non cognitivi. Psihanaliza este conceputa, pana in anii 60, intr-un mod esential explicativ. Interpetarea solicita intelegerea analizantului. Mai rau, ea devine scolara. O data cu lucrarile lui Winnicott, holdingul si empatia au fost acceptate, atat in teorie cat si in practica. Acum stim ca o interpretare nu este suficient sa fie « justa » pentru a fi eficace. Mai trebuie ca ea sa fie prezentata intr-un mod acceptabil. Putem spune lucrurile altfel : factorii afectivi si factorii cognitivi sunt inseparabili in dinamica interpretarii. Din acest motiv, am propus introducerea in orice interpretare a doua valori complementare : valoarea interpretativa si cea continatoare. Pentru a fi o forta eficace a transformarii psihice, interpretarea trebuie de asemenea sa contina, adica sa dea pacientului sentimentului ca el si psihanalistul sunt in aceeasi barca. Interpretarea nu poate transforma decat daca ea poate contine. Si un mijloc important pentru a ajunge aici este de a utiliza imaginile. Pentru ca ele au o mare putere de continere. Si au in egala masura o valoare profilactica. A vorbi despre rusine, trecuta sau prezenta, despre rusinea din familie impreuna cu copiii, inseamna a evita ca la randul lor sa fie prinsi in aceste conduite rusinoase. |
|
|
