In gandirea psihanalitica « complexul fratern » a fost in general neglijat in favoarea complexului Oedip pentru care, intr-un anumit sens, s-a dovedit a fi un parinte sarac. In literatura contemporana, in special cea anglo-saxona, este putin luat in considerare, daca nu chiar ignorat. In schimb, in Franta continua si astazi sa fie obiect de reflectie. Printre pionerii psihanalizei, Adler a fost cel care a valorizat specificitatea dimesiunii « fraterne » prin formularea notiunii de « complex de inferioritate » si « protest masculin » care pun in evidenta dimensiunea narcisica a agresivitatii, punand in discutie in acest mod pozitia centrala ocupa de teoria libidoului si intrand in contradictie astfel cu Freud. Actualmente, desi este recunoscut complexul fratern ca o varianta a complexului Oedip, totusi este oportun sa incercam sa definim specificul sau si sa situam structura sa inconstienta. Printre autorii care isi gasesc loc in traditia freudiana, J. Lacan a fost cel care, in primii ani ai cercetarilor sale, a dedicat o atentie speciala problematicii fraterne prin formularea notiunii de « complex de intruziune » care este in stransa relatie cu « triunghiul preodipian » constituit din triada mama-copil-obiect falic. Desi apoi a abandonat notiunea de complex fratern in favoarea conceptului de « stadiu al oglinzii », contributia sa ramane capitala prin includerea in complexul fratern a nucleului urii si tandretii, dar si a tuturor transformarilor pulsionale si ale afectului fundamentale pentru legatura sociala in formele ei diverse printre care si amicitia. In fapt, putem spune ca « complexul fratern » apare ca o « schema » ce este intr-o pozitie intermediara intre dimensiunea narcisica si cea obiectuala oedipiana. Legatura fraterna ocupa o pozitie satelit in economia teoriei si dinamicii freudiene, structurata plecand de la centralitatea complexului Oedip. Rivalitatea si legatura apar in lumina celor mai recente contributii pe aceasta tema, cei doi poli constitutivi ai problematicii fraterne, plecand de la care aceasta capata forma. Pe de o parte fratele si sora reprezinta primul inamic cu privire la care iau nastere trairi de gelozie si rivalitate si pe de alta parte reprezinta un joc al identificarilor si iubirii foarte intense. Celalalt, construit ca dublu specular, devine punctul de plecare al complexului fratern.. Ceea ce leaga intim fratele si sora este faptul ca au aceiasi parinti ; dar tocmai aceasta conduce la inevitabila gelozie de a imparti un obiect unic de iubire si ii conduce catre concurenta. Contributia prezentului volum are un caracter teoretic, clinic si cultural, transand cele trei directii in care astazi se incadreaza cercetarea psihanalitica asupra problematicii fraterne, orientata mai ales spre restabilirea discursului metapsihologic.
Gemma Trapanese, medic psihiatru, psihanalist in cadrul Societatii Psihanalitice Italiene (SPI) si in cadrul Asociatiei Internationale de Psihanaliza (IPA) si psihoterapeuta de familie si cuplu de orientare psihanalitica. Coordonatoarea Departamentului de Psihanaliza Aplicata de Cuplu si Familie din cadrul Institutului de Psihologie si Psihoterapie a Relatiilor si Familiei (ISPPREF) din Napoli, membra a Asociatiei Internationale de Psihanaliza de Cuplu si Familie. Este membru fondator al Centrului de Psihanaliza a Familiei si Cuplului din Roma si al Asociatiei Italiene de Studii Psihanalitice (AISPsi).
Massimiliano Sommantico, psiholog, psihoterapeut de familie si cuplu de orientare psihanalitica, cercetator in cadrul Universitatii din Napoli, « Federico II ». Este membru al Departamentului de Psihanaliza Aplicata a Cuplului si Familiei din ISPPREF si al Asociatiei Internationale de Psihanaliza de Cuplu si Familie. |
