Pentru R. Kaës, grupul este mai intai dinauntru. El este un model de organizare si functionare intrapsihica. In acest sens, el este o forma si un proces al psyche-ului individual. Totodata, grupul intern, inainte de a se declina la plural si de a descrie formatiuni si procese intrapsihice, el desemneaza inconstientul ca un grup intern originar. Aceasta notiune se articuleaza cu conceptia freudiana a Inconstientului definit ca un « grup de ganduri clivate » ; acesta constituie un loc si o organizare specifica a aparatului psihic. Inconstientul este structurat ca un grup.
Conceptul de grup intern descrie formatiuni si procese intrapsihice si specifica conceptul de grupalitate psihica de care nu este disociat. Grupurile interne sunt forme ale grupalitatii psihice ; sunt structuri intrapsihice fundamentale, care existau deja acolo, o organizare originara a materiei psihice actualizata de epigeneza si de organizatorii psihici inconstienti ai legaturii intersubiective de grup.
Regasim la R. Kaës, de-a lungul anilor si textelor (din 1975 pana in 2006), denumirile sau expresiile urmatoare : « grupuri interne » (la plural), « grup intern » (opus grupului extern), « grupul dinauntru » (opus celui dinafara), « grup endopsihic », « grup psihic intern », « grupalitate intrapsihica », « grupalitate psihica », « grupalitate interna », « dimensiune grupala a psihismului », « formatiuni grupale ale psihismului ».
Primele sale cercetari l-au purtat spre obiectul-grup in calitate de obiect al investirii pulsionale si al reprezentarilor. Astfel a identificat schemele organizatoare care coordoneaza reprezentarile grupului : « mai intai le-am numit « grupuri dinauntru », apoi grupuri interne, si am descris sapte grupuri principale interne aratand rolul lor de organizator psihic inconstient in constructia acestor reprezentari. Iata care sunt : imaginea corpului, fantasmele originare, sistemele de relatii de obiect, retelele de identificare, complexele oedipiene si fraternale, imago-urile, imaginea aparatului psihic. » (2005, p. 10). Apoi R. Kaës a avansat ipoteza ca « grupurile interne nu joaca doar un rol organizator in reprezentarile obiectului grup. Ele joaca de asemenea un rol decisiv in organizarea procesului grupal in sine. » (2005, p. 11)
De acum inainte nu mai putem disocia cele doua concepte, « ele sunt articulate unele cu altele : conceptul de grupalitate psihica descrie o organizare si o functionare specifica a psyche-ului ; psyche-ul este structural organizat ca un grup. Conceptul de grup intern trateaza forme ale grupalitatii psihice si procesul transformarii lor in calitate de organizatori psihici inconstienti ai legaturii intersubiective de grup. Aceste doua concepte ocupa un loc central in modelul aparatului psihic grupal ; ele sunt la baza imbinarii grupale a psyche-urilor.” (1999, pp. 112-113)
Dupa 1966, R. Kaës nu a incetat sa reia, sa largeasca extensia acestei notiuni de grupalitate psihica ( a carui idee s-a impus la inceput ca o intuitie si o ipoteza de lucru) si sa aprofundeze conceptul. Plecand de la intuitia lui D. Lagache care scria ca « viata interioara este in multe privinte un capitol al dinamicii grupurilor » (1960, p. 53) si dezvoltand formularea lui J.-B. Pontalis (1963) conform careia psihanaliza trebuie sa se extinda si «catre ceea ce este in fiecare din noi grupalitate « , R. Kaës si-a luat drept sarcina sa precizeze in ce ar putea consta aceasta formulare. Astfel, conceptul de grupalitate psihica a devenit « un element central al teoriei psihanalitice a grupului pe care am incercat s-o construiesc. L-am elaborat incercand sa-i dau o pertinenta in campul intrapsihic si in campul intersubiectiv. » (1993, p. 127) “ Formularea lui D. Anzieu (1966) : « grupul este o topica proiectata » are drept corelatie strict freudiana ca topica este o grupalitate endopsihica, ceea ce am sustinut din 1970, integrand aici punctele de vedere structurale si dinamice. » (1981, p. 31)
De-a lungul timpului, va fi de precizat si originalitatea conceptiei si aportului sau teoretic pe care il revendica pe firul perspectivelor deschise de S. Freud, care, inca de la « Schita », inca de la prima topica, « concepe aparatul psihic ca un sistem de relatii intre entitati, functii si mecanisme, implicand tensiuni si reglari. » (1981, p. 31). El pretinde a fi acordat o atentie particulara formularilor freudiene privind reprezentarea psyche-ului ca un grup si ca activitate de grupare/degrupare.
Jean Pierre Vidal |
